Tinerii magistrati si-au plans colegul si neputinta la mormantul procurorului Cristian Panait

O multime tacuta s-a strans in fata capelei din cimitirul Ghencea Militar. E sambata, 13 aprilie, ziua cand familia si cunoscutii il conduc pe ultimul drum pe procurorul Cristian Panait. Magistrati, avocati, colegi de la Universitatea Romano-Americana urca scarile capelei, adasta o clipa in fata sicriului deschis, asaza flori peste trupul celui disparut prea devreme, aprind o lumanare. Toti sunt tineri, atat de descumpaniti, de neputinciosi. Un magistrat de varsta celui adormit pentru totdeauna se opreste in prag, duce mana la inima, se inclina intr-un salut fara cuvinte si se topeste, cu ochii in lacrimi, printre cei indoliati. Dintre flori, chipul senin, aproape copilaros al lui Cristian Nicolae Panait. Are capul acoperit cu o sapca neagra. E trecut de orele pranzului, dar oamenii continua sa vina: Joita Tanase, procuror general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Doru Trifoi, secretarul de stat la Ministerul Justitiei, Victor Ponta, seful Corpului de Control al Primului Ministru, Robert Cazanciuc, director general in cadrul Corpului de Control, fost purtator de cuvant la Parchetul General... O domnisoara bruneta, finuta, sta mai la o parte, ravasita de durere. E prietena lui Cristian, sopteste cineva. "Cine e raposatul?", se intereseaza curios un batran, obisnuit de-al cimitirului. "O fi vreun aviator?", insista el, uimit de marimea cortegiului. "E procuror". "Aaa, gata, am inteles", face mosul. "Nu va intristati, Dumnezeu e mare...". Pentru ca in capela e prea putin loc, familia hotaraste ca slujba - oficiata de doi preoti - sa se tina afara. La sfarsit, Ilie Piciorus, seful sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din Parchetul General, reaminteste celor prezenti momente din viata celui disparut: cum acesta, ramas de timpuriu orfan de tata, a preluat rolul de cap al familiei, avand grija de mama si de matusa lui, cum a invatat din rasputeri la facultate, nerenuntand la serviciu in tot acest timp, cum, gratie meritelor sale, a inaintat in ierarhia profesionala, reusind sa se faca iubit si apreciat... Anul acesta, Cristian urma sa-si dea doctoratul si sa se casatoreasca. A intervenit insa tragedia. Un gest greu de inteles pentru colegii sai, spune Piciorus. "De ce a trebuit sa se intample asa?". Dumnezeu a avut, pesemne, alte socoteli, incheie vorbitorul. Emilian Stanisor, seful Directiei Generale a Penitenciarelor, enumera la randul sau calitatile lui Cristian Panait, care, spune el, a rasplatit increderea acordata de Ministerul Justitiei. Adauga ca nimic nu prevedea destinul sau tragic. Cosciugul trebuie dus la groapa. Mama lui Cristian, cu voaleta neagra, nu se poate desprinde insa de la capataiul fiului ei. Il imbratiseaza, ii vorbeste la ureche, il mangaie pe obraz. Capacul e batut in cuie, sicriul e coborat in pamantul ud. Pe aleea principala, dinspre capela, isi face aparitia Adrian Nastase, cu sotia si fiii. Nu se afla aici pentru funeraliile tanarului procuror, probabil ca a fost la mormantul socrului. Saluta cortegiul, trece mai departe, in graba. La crucea lui Cristian Panait, un munte de flori tine loc de lespede. Parchetul a incercat blocarea presei la poarta cimitirului La funeraliile procurorului Cristian Panait s-au luat masuri neobisnuite de restrictionare a accesului presei. Mai precis, fotoreporterilor si cameramanilor le-a fost impiedicata intrarea in cimitirul Ghencea Militar, sub pretextul ca acolo e obiectiv militar si ca le trebuie aprobare de la colonelul Nicolae Danciulescu, seful comenduirii garnizoanei Bucuresti. Contactat telefonic, colonelul Danciulescu a spus ca el nu a pus nici un fel de restrictii, accesul in cimitir fiind permis, dintotdeauna, tuturor, cu exceptia profanatorilor de morminte. Domnia sa chiar s-a deplasat personal in zona, din dorinta de a-i ajuta pe cei opriti la poarta. Demersurile sale s-au soldat in final cu o mica victorie: fotoreporterii si cameramanii au fost lasati sa treaca dincolo de poarta si sa ia imagini de la distanta - lucru care se putea decide de la bun inceput. Colonelul Danciulescu a explicat ca restrictiile nu au fost din partea armatei, ci din partea reprezentantilor Parchetului, cu care, de altfel, a avut discutii destul de dure. "E absolut legal ca toata lumea sa intre in cimitir. Daca reprezentantii Parchetului nu doreau asta, trebuiau sa-si angajeze o firma de body- guarzi", a spus Danciulescu.