Seful sefului statului

Sunt momente cand si presedintele Ion Iliescu are sef. I se intampla doar cand zboara. Atunci si numai atunci, seful sefului statului este pilotul avionului prezidential. Acesta este o persoana discreta si cu o conversatie politicoasa. Nu l-a votat pe Ion Iliescu, dar ii place de el pentru ca, si-aici raspunde ca si cum ar avea un afis electoral in vestiar, "e mai aproape de oameni, se poate discuta cu el". Domnul Nicu Aldea este unul din cei aproape 20 de piloti care stau, uneori in schimburi, la mansa primului aparat de zbor al tarii. Este precis ca o reteta. Sanatate tun, controlata de doua ori pe an, nu fumeaza, nu barfeste. Nu prea stie ce face presedintele in timpul zborurilor, altceva in afara de faptul ca lucreaza la documente si, cand il invinge oboseala, atipeste. L-a dus pe seful statului, ultima oara, in Mexic. Dl. Aldea nu ti-ar povesti o clipa o picanterie, in genul celei ca Dan Iosif si-a cumparat un papagal din Orient sau ca orice zbor este mai greu la venit decat la dus, din cauza calei ingreunate de suveniruri. El nu observa aceste amanunte. Pana si scurtul sau moment de glorie este doar un episod de "raspundere limitata". Acestui domn, presedintele nu-i poate spune cu nici un chip, "ia-o mai la dreapta si ocoleste norii". Dar, daca, deodata, presedintele si-ar aminti ca are un var in Honduras si-ar cere sa-l vada, pilotul este obligat sa aterizeze. Un zbor prezidential este lucru mare. Autorizatiile de zbor se obtin pe cale diplomatica, rutele sunt stabilite de serviciile de protocol, avionul face inainte de plecarea oficiala un zbor de verificare. Echipajele sunt formate din oameni cu experienta din flota civila. Se lucreaza dupa un program strict, pentru ca zborurile trebuie sa se incadreze in protocoalele internationale. La cursele lungi, echipajele se schimba. In avionul prezidential nu se fumeaza, pentru ca presedintele nu suporta fumul. In aer, presedintele Iliescu este un dur. Turbulentele nu-l impresioneaza, oricat l-ar zgudui. La zborurile lungi, aghiotantii ii amenajeaza un pat. Din cand in cand, el sta de vorba si cu cei de la clasa "economic", presa, oameni de afaceri. In mod exceptional, presedintele ia un intaritor, de exemplu, un whisky crema Bailey's. Altfel, seful statului, chiar daca cunoaste impartirea teritoriala a culturilor berii, vinului si vodcii, este un abstinent. Fara sa stie, presedintele functioneaza ca un tonic. Cand esti la -50, -60 de grade, in aer, cand "nimbusii" ar da numaidecat navala peste tine, cand dedesubt este Oceanul Atlantic si te zgaltaie un vant de 280 de km pe ora, te gandesti cum se gandeste Nicu Aldea. "Presedintii au noroc. Arafat a scapat, Tony Blair a scapat. Daca Ion Iliescu are noroc, am si eu".